Dupa Revolutie, s-a tot folosit si inca se mai foloseste expresia de "nostalgici comunisti" pentru a-i descrie pe aceia care considera viata din timpul regimului comunist mai buna decat cea post-decembrista.
La inceput, imediat dupa Revolutie, erau putini. Sau asa stiam/vedeam eu cu ochii mei de copil. Pe bunicii mei eu nu i-am vazut niciodata plangandu-se de nimic, treceau prin probleme pas cu pas, cu seninatate si rabdare. Asta poate si pentru ca au avut vietile cele mai incercate: amandoi au trecut prin razboi, logodnicul bunicii mele a murit pe front, tataie a luptat de asemenea pe front, apoi a fost dus la munca silnica pe Defileul Jiului, apoi au trait toata perioada comunista. Sau poate asa erau ei, o generatie de oameni dispusi sa indure fara multe cuvinte. Cert e ca nu regretau pe fata nimic.
Apoi generatia parintilor mei era prea prinsa in valtoarea schimbarii, a micilor afaceri, a comertului cu sarbii etc. Si ei o generatie de sacrificiu. Care acum, ajunsa la batranete, au inceput sa devina nostalgici. Desi ai mei au fost mereu votanti "de dreapta". Acum sunt dezamagiti si scarbiti de hotia generalizata a celor care s-au succedat la putere. Si ii vad nostalgici dupa un regim aberant care desi ii punea sa stea la 5 cozi zilnic de la 4 dimineata fie vara fie iarna, le asigura un loc de munca, Romania avea industrie blah blah.
Si ma intreb daca nu cumva la fel vom fi si noi nostalgici dupa anii acestia.
Caci eu cred ca ei de fapt sunt nostalgici dupa tinerete. Dupa frumoasa tinerete si atat. Dupa timpurile cand toata lumea era a lor, erau in putere si aveau o viata inainte.
Poate si eu voi fi asa. Acum nu sunt. Desi vad ca multi din generatia mea sunt. Cei care considera ca ei au trait o copilarie cu adevarat fericita, cu jocuri pe maidanul de langa bloc, fara jocuri pe calculator sau tableta. Eu nu cred asta. Chiar deloc. E ca si cum n-as crede in beneficiile pe care le aduce o masina de spalat vase. Pur si simplu se schimba timpurile, lumea e in schimbare mereu, copiii din ziua de azi sunt altfel. Ei sunt adaptati timpului lor, noi incet incet ne indepartam de ceea ce se cere de la oamenii timpului actual, incet incet ne indreptam spre a fi ca parintii nostri. E un ciclu in care suntem prinsi fara sa vrem.
Eu imi doresc sa imbatranesc pastrandu-ma actuala, dar eu stiu cum va fi?
