vineri, 29 august 2014

Iubirea nu este neconditionata, cu o exceptie

Da, da, chiar asa e. Cred ca exceptia o ghiciti cu totii, este vorba de dragostea parintilor pentru copiii lor si a copiilor pentru parintii lor. Eu aici ma refer la oameni zdraveni la cap, nu la indivizi care nu-si vorbesc cu anii, se bat sau se omoara. Am testat asta cu neconditionatul pe pielea mea, o data din postura de copil si am vazut ca oricate magarii mi-ar face ai mei, tot ii iert in secunda doi. Sau invers, adica ei ma iarta in secunda doi. Apoi din postura de parinte, fetele mele sunt fetele mele, orice ar face :). Si vad si la fie-mea mare ca poate nu sunt eu prea funny si nu prea ma joc cu ea dar ea ma iubeste. Neconditionat.
In schimb, pe ceilalti ii iubeste mai mult sau mai putin in functie de timpul pe care i-l aloca, in functie de atentie, de jocurile pe care i le ofera. Asta conteaza pentru ea in momentul asta. Joaca. Nu cat de bine i-ai gatit, sau ca i-ai cumparat nu stiu ce.
La fel cum si noi, adultii, iubim in functie de ce avem nevoie. De exemplu, ne alegem partenerul de viata deoarece un cumul de trasaturi ale acestuia ne face fericiti. Sau vrem sa simtim stabilitate(financiara, sentimentala). Oricum ar fi, iubirea asta nu e neconditionata. Se poate distruge. Cu o vorba sau mai multe, cu un fapt sau mai multe. E foarte sensibila si delicata. Asa ca trebuie sa avem grija de ea si sa oferim oamenilor de langa noi exact ce au ei nevoie. Unii zic ca sa oferi dragoste, ca sa primesti dragoste. E prea general. La nivel tangibil, trebuie sa le oferi ce au nevoie. Oare e greu?

marți, 19 august 2014

Zoo Sibiu

Suna penibil titlul, stiu, dar scriu din vacanta si ma cam grabesc pana nu mi se trezeste fie-mea mare. Care si-a gasit o partenera de joaca aici la pensiune si vrea numai cu ea la locul de joaca.
Azi de dimineata am fost la Gradina Zoologica din Sibiu. Care nu este ea la fel de mare si ingrijita ca cea din Munchen (asta e cam singura mai rasarita cu care pot sa o compar), dar e mult, mult mai ok decat bataia de joc numita gradina zoologica din Craiova. Nu sunt foarte multe animale dar totusi gasesti lei, jaguari, tigri, zebre, bizoni, rinoceri, maimute, camile, lupi. Par bine ingrijite si au spatii destul mari la dispozitie. Ce a incantat-o maxim pe Ioana au fost pitonul (sarpele maaare ssss), anaconda si o pereche de lemuri simpatici foc.
Una peste alta se merita sa te duci cu copilul. E si un lac cu rate unde poti inchiria hidrobicicleta. E aer curat si sunt alei umbrite. Intrarea nu e deloc mult, e 3 lei pentru adulti si 2 lei pentru copiii peste 3 ani, pentru cei sub 3 ani e gratis. 
Asa ca daca sunteti prin zona si sunteti in cautare de idei de petrecere a timpului liber cu copiii, Zoo Sibiu e o optiune chiar ok.

vineri, 8 august 2014

Constipatia la inceputul diversificarii

Suna destul de banal titlul asta. Dar ma cam apucasera transpiratiile acum doua zile ca mi se constipase bebelina. Evenimentul asta a venit tocmai cand eram super entuziasta ca mananca si ca nu mai aveam problemele pe care le avusesem cu Ioana. Si m-am desumflat de tot cand am vazut-o ca doua zile nu a avut deloc scaun si ca se chinuia sa faca. I-am facut masaj pe burtica, gimnastica picioruselor, i-am dat para, piersica, pruna si nimic.
Inainte sa continui povestea, haideti sa va spun ce ar trebui facut in cazuri de constipatie (din ce am citit si am citit mult si pe siteuri romanesti si americane):
- in primul rand, constipatia se regleaza din alimentatie - fructe care incep cu litera P: para, piersica, pruna, papaya; legume  ca dovlecelul, cartoful dulce( la asta sunt reticenta deoarece noi cu el am inceput diversificarea si mi s-a constipat); multe lichide; cereale pentru bebelusi pe baza de ovaz, orz si secara; de evitat morcovii fierti, bananele si cerealele din orez;
- masajul burticii in sensul acelor de ceasornic. Se pune copilul cu fata in sus si se incepe din stanga sus(stanga noastra) spre dreapta sus apoi dreapta jos ( dreapta noastra) - asta ar fi traseul bolului alimentar prin colon si astfel ajuti copilul la defecatie;
- gimnastica: bicicleta cu piciorusele sau ii flexezi piciorusele pana pe burtica talpile apropiate, si misti piciorusele cand dreapta, cand stanga. Asta ar ajuta bolul alimentar sa se deplaseze in colon.
- cand toate de sus nu merg si vezi copilul nefericit, plans si agitat, baga supozior cu glicerina.
Eram impotriva supozitorului. Rau de tot. La Ioana am avut acum cateva luni un episod de constipatie si pe ea am rezolvat-o exclusiv din alimentatie, nu am bagat supozitor. Dar ea scotea afara bilute ca si kk de oaie, se chinuia dar le scotea. Elena se chinuia dar nu reusea sa scoata biloiul format la fundulet. Si dupa ce am citit mult si in cele din urma am dat si peste un articol pe siteul dr Sears (unul din parintii attachment parentingului) care incuraja "ajutarea" cu supozitor a copilului sa elimine acel dop, am zis "gata, barbate, fugi la farmacie si cumpara supozitoare cu glicerina pentru copii".
Si apoi a inceput distractia. Am taiat o biluta din supozitor si am introdus-o in anus. Auzisem ca se topeste instant. Ei ash! Ii tot iesea intreaga din fund. O bagam iar, ii tineam piciorusele stranse ca sa se topeasca glicerina. Ma rog, nu vreau sa mai intru in detalii "maronii", ideea e ca pana dimineata i-au iesit toate bilutele(si erau muulte) si apoi ziua urmatoare i s-a reglat consistenta scaunului. Era ok. Acum e problema uneori cu culoarea lor. Nu toate, dar unele scaune sunt verde inchis. S-o regla si asta. Dar constipatia am rezolvat-o. Si acum ne vom mentine pe linia de plutire prin alimentatie.
P.S. Vreau sa mai spun doua lucruri foarte, foarte importante:
1. Constipatie inseamna eliminarea cu greutate a unui scaun tare, faramicios. Nu este vorba de constipatie daca nu defecheaza zilnic copilul. Daca dupa doua zile de ex. iese afara normalca si consistenta, atunci nu e constipat.
2. Bebele alaptat exclusiv nu este constipat nici daca nu iese afara 10 zile. E perfect normal sa iasa si mai rar. Elena mea a fost asa, nu iesea zilnic afara. Maximul a fost de 8 zile. Dar atunci cand a iesit afara, scaunul era normal ca si consistenta. 

miercuri, 6 august 2014

Si acum TREBUIE sa...

"Si acum trebuie sa...". O auzi mereu. Vine de obicei completata de expresii ca "faceti si voi un copil" sau "sa ii faceti un fratior/surioara micutei/micutului". Asta din urma ma doboara. De ce trebuie neaparat ca daca ai o fetita in batatura urmatorul copil sa fie un baietel si invers. Care-i faza cu perechea asta ca eu nu inteleg? Ca doar nu se casatoresc unu cu altu. Chiar nu inteleg. Eu am doua fete si exact asta mi-am dorit sa am. Dar in sarcina a doua nu de putine ori vedeam asa un fel de tristete pe fetele interlocutorilor mei cand le spuneam ca o sa am tot o fata. Parca le era mila de mine. N-am inteles de ce. Nu mi-am dorit niciodata sa am "o pereche". Asa cum sunt oameni care nu isi doresc copii deloc sau sunt oameni care nu vor decat un copil sau oameni care nu vor sa se casatoreasca. Avem asa o mentalitate ciudata noi oamenii. Ni se pare ca acel cineva care sare peste oricare din etapele "relatie-casatorie-copil-doi copii(aici clar primeaza Sfanta Pereche fata-baiat)" nu e in randul lumii adica nu e fericit. Asa cum suntem noi, nu? Ca noi suntem fericiti, avem sot/sotie, copii, purcel si catel. Nu ne gandim niciodata ca poate unii oameni sunt fericiti altcumva decat noi. Nuuu, clar ala nu e fericit! Parca ne e teama sa nu fie cumva mai fericit ca noi. Parca fericirea ar avea grade de comparatie. Nu stiu, stiu doar ca si eu ma surprind mai mereu intreband de unul sau alta daca s-a casatorit, daca mai face alt copil. Devenim oare asa de orbi la diversitatea umana incat vrem ca totii sa intram in normele general acceptate? Suntem atat de inregimentati in gandire? E mare pacat.

vineri, 1 august 2014

Diversificarea, un succes

Mereu mi-am dorit sa am un bebelus mancacios. Si din cauza asta am si suferit serios cand prima mea fetita, iubita mea I, nu a fost deloc asa. Ba chiar primele 4 luni de diversificare, adica intre 6 si 10 luni, aruncam intro veselie legumele, carnea si orice incercare de masa de pranz. Cu fructele si iaurtul am avut succes, i-au placut, dar legumele si carnea au fost si au ramas si astazi chinul suprem. Carnea a inceput sa ii placa de pe la 2 ani dar nu vrea mereu. Ea la inceput nu deschidea gura. Am renuntat la lingurita, am incercat cu degetul, nimic, intorcea capul si tinea buzele stranse.
Asa ca eram foarte linistita si sigura ca si a doua mea fetita, frumoasa si buna E, va fi exact la fel. Dar nah, ca nu e asa! Si de trei zile de cand am inceput diversificarea inca nu mi-am revenit din soc. Si din entuziasm. Mananca! Dar ce spun eu mananca, ea chiar devoreaza. Deschide gura larg la lingurita cu legume, mananca banane si piersici direct din mana mea ( un fel de "baby led weaning"). Sunt fericita! In sfarsit, diversificarea este si pentru mine o bucurie!
Inca o data mi se confirma faptul ca nu exista doi copii la fel.

Pentru ca

Pentru ca fetele mele merita un spatiu doar al lor. Si pentru ca si eu merit un spatiu pentru mine. Si unde sunt ele ma simt si eu bine.