Daca n-am mai scris...

Daca nu am mai scris in ultima vreme este pentru ca putinul meu timp liber l-am dedicat MUNCII. :)) cum suna...

Da, m-am apucat de realizat accesorii si bijuterii si imi place foarte mult. Si in loc sa dorm, de la 11.30 cand culc fetele pana pe la 1.30, 2 sau 3 dimineata lucrez. Culmea este ca nu ma simt obosita ci plina de energie si chef de realizat muuuuuuuulte lucruri frumoase.

Daca vreti sa vedeti ce am realizat, va astept cu multa placere la www.ludikahandamde.ro

Nostalgic/nostalgici

Dupa Revolutie, s-a tot folosit si inca se mai foloseste expresia de "nostalgici comunisti" pentru a-i descrie pe aceia care considera viata din timpul regimului comunist mai buna decat cea post-decembrista.

La inceput, imediat dupa Revolutie, erau putini. Sau asa stiam/vedeam eu cu ochii mei de copil. Pe bunicii mei eu nu i-am vazut niciodata plangandu-se de nimic, treceau prin probleme pas cu pas, cu seninatate si rabdare. Asta poate si pentru ca au avut vietile cele mai incercate: amandoi au trecut prin razboi, logodnicul bunicii mele a murit pe front, tataie a luptat de asemenea pe front, apoi a fost dus la munca silnica pe Defileul Jiului, apoi au trait toata perioada comunista. Sau poate asa erau ei, o generatie de oameni dispusi sa indure fara multe cuvinte. Cert e ca nu regretau pe fata nimic.

Apoi generatia parintilor mei era prea prinsa in valtoarea schimbarii, a micilor afaceri, a comertului cu sarbii etc. Si ei o generatie de sacrificiu. Care acum, ajunsa la batranete, au inceput sa devina nostalgici. Desi ai mei au fost mereu votanti "de dreapta". Acum sunt dezamagiti si scarbiti de hotia generalizata a celor care s-au succedat la putere. Si ii vad nostalgici dupa un regim aberant care desi ii punea sa stea la 5 cozi zilnic de la 4 dimineata fie vara fie iarna, le asigura un loc de munca, Romania avea industrie blah blah.

Si ma intreb daca nu cumva la fel vom fi si noi nostalgici dupa anii acestia.

Caci eu cred ca ei de fapt sunt nostalgici dupa tinerete. Dupa frumoasa tinerete si atat. Dupa timpurile cand toata lumea era a lor, erau in putere si aveau o viata inainte. 

Poate si eu voi fi asa. Acum nu sunt. Desi vad ca multi din generatia mea sunt. Cei care considera ca ei au trait o copilarie cu adevarat fericita, cu jocuri pe maidanul de langa bloc, fara jocuri pe calculator sau tableta. Eu nu cred asta. Chiar deloc. E ca si cum n-as crede in beneficiile pe care le aduce o masina de spalat vase. Pur si simplu se schimba timpurile, lumea e in schimbare mereu, copiii din ziua de azi sunt altfel. Ei sunt adaptati timpului lor, noi incet incet ne indepartam de ceea ce se cere de la oamenii timpului actual, incet incet ne indreptam spre a fi ca parintii nostri. E un ciclu in care suntem prinsi fara sa vrem.

Eu imi doresc sa imbatranesc pastrandu-ma actuala, dar eu stiu cum va fi? 

Zi cu ploaie

Stau intinsa in pat langa E pe care tocmai am adormit-o. Si nu ma ridic inca. Stau si ascult cum in cealalta camera mama se joaca atat de frumos cu I. Canta mult, a invatat-o multe cantece pentru copii si e foarte incantata (Vine rata si Iepuras cocolas, nu coconas sunt marile hituri).

Se joaca. Cu papusile, le imbraca, le dezbraca, le dau sa manance si le culca. Cu lego construiesc case si gradini. Cu animalutele care vorbesc intre ele. Citesc. Nasturel, partea din Winnie, melcusorul cand incepe ploaia, cartile cu Miffy iepuroaica. Se joaca de-a baubau-l. Asta inseamna ca se fugaresc prin casa.
Si imi plac chicotelile ei, fericirea pe care o simt in toata faptura ei si sunt si eu fericita. Cu mica locomotiva pufaind langa mine si cu furtuna navalnica din camera alaturata.
Asa ca mai stau sa ascult.

Puiul de om si mainile de mama

In timp ce curatam cu toata viteza de care dispun o para pentru piureul de fructe al bebelusei mele si ea urla in scaunul de masa, ma gandeam ce bine ar fi daca as avea 10 maini. Cu doua as curata para, cu doua marul, cu doua, cu doua as blendui fructele, cu doua as lua-o din scaun ca sa nu mai planga si cu alte doua as aspira prin casa. Ba nu, stai ca de aspirat se poate si cu una si cealalta mana as folosi-o s-o tin pe ea in brate. Bine, sa nu mai zicem ca mi-ar trebui o mana si pentru sters praful, inca una pentru curatat baile si as fi cat de cat multumita. 

Aici vorbim doar despre cazul acestei dimineti cand sotzu e plecat cu fie-mea mare la plimbare. Daca ar mai fi si I acasa si sotzul la serviciu, probabil ca mi-as dori mult mai multe maini.

Tot numarand eu de cate maini as avea nevoie, iata ca am si terminat piureul si ma grabesc spre scaunul in care ma asteapta cu gura deschisa Puiul.

Spor la treaba :)

Petrecere!!!

Sambata am fost cu mic cu mare la o petrecere de copii. Ale mele printre cele mai mici. I s-a integrat foarte repede, atat de repede incat toate cele 5 ore petrecute acolo aproape ca nu m-a bagat in seama nici pe mine nici pe taica-su. O fi bine, o fi rau? Din ce am citit cica ar fi bine sa stea putin lipita de piciorul tau cand ajunge intrun loc strain cu multi oameni. Ar fi o dovada de atasament sigur fata de parinti. De data asta se pare ca i-a placut acolo mai mult decat in bratele lu maica-sa. Erau jucarii noi, erau copii...

Au venit si un magician si o Craiasa a Zapezii care le-au facut diverse jocuri. Destul de ok, adica a fost pentru prima data cand am vazut-o pe fie-mea mare conformandu-se la a sta jos cu toti ceilalti copii sau a raspunde la intrebarile Craiesii (mai pe bebeluseasca deci tipa nu prea a inteles mare lucru).

Cand a venit partea cu pictatul pe fata, a stat chiar langa Craiasa in timp ce ii picta pe ceilalti sa vada ce si cum face. In timpul asta, in capul meu se dadea o lupta intre a o lasa sa se picteze si a nu o lasa. Nu prea imi place faza asta de la petrecerile de copii cu pictatul pe fata. Lor le place, stiu! Dar mi se par atat de uratei copiii pictati pe fata, le strica toata frumusetea lor inocenta. Whatever! Fie-mea a stat acolo foarte atenta la ce picturi executa Craiasa si, cand a venit si randul ei, s-a asezat cuminte pe scaunel si ma gandeam "ia uite ce ii place". Craiasa o intreaba ce vrea sa fie printesa sau pisicuta, ea spune printesa. Pune putina vopsea pe pensula si ii spune sa stea cuminte s-o picteze pe fata. N-a reusit sa ii faca decat o floricica. A fost de ajuns, fie-mea s-a ridicat si a plecat. Cred ca nu i-a placut senzatia de umed pe piele, habar n-am. Pfiuuu, am scapat! E singura nepictata dar cert e cea mai frumoasa, zice mama cioara.

In rest, s-au alergat, s-au ascuns, s-au mai si jucat cu niste legouri si caluti. De mancat, I nu a mancat mai nimic. Am alergat dupa ea putin cu niste friptura de pui dar a luat doar doua guri. De tort nici macar nu s-a aratat interesata, chiar daca i-au oferit farfuria cu tort aferenta fiecarui copil. Oricum nu i-as fi dat, dar m-a menajat de calmat un copil care isi doreste ceva si nu e lasat sa aiba acel lucru.

Parintii au fost degajati sau mai putin degajati, in general mamicile erau cu copiii iar barbatii afara la gratar. Bleah, nu imi place treaba asta asa ca barbatu-meu a stat destul de mult ori cu una ori cu alta.

Cealalta fie-mea era si ea pe acolo. Pe jos, busilea. Pentru ca busileste!!! Mai tarziu cu 2 saptamani decat a busilit I, adica la 8 luni si o saptamana dar e super ok. Ca o paranteza, ieri intindeam niste rufe pe rastel in sufragerie si ea a venit singurica de unde am lasat-o in celalalt colt al sufrageriei pana la mine. Vine asa dupa tine, ca un catelus. Am observat ca si dupa taica-su se deplaseaza prin casa. E destul de distractiv si surprinzator pentru mine s-o vad asa. Parca mai ieri era un bebelus de o luna cu ochii fara nicio expresie pe care unde il lasai acolo statea.

Ca o concluzie, pe mine m-au obosit teribil cele 5 ore, dar pentru ele a fost foarte ok. E si normal sa fie asa, nu?

Cand afara e-nnorat (post foarte scurt)

Ea: Mami, de ce nu e soare?

Eu: Ba e, mami, dar nu se vede din cauza norilor.

Ea: Soarele se ascunde dupa nori.

Eu: De cine se ascunde?

Ea: De frunze.

SF...

Dragi parinti

Dragi parinti,

Astazi va voi povesti ceva despre mine si va voi adresa o mare rugaminte.

Am fost un copil gras. Nu de la inceput, adica pana in clasa I am avut o constitutie normala dar cu tendinte de ingrasare. Apoi am explodat. Incetul cu incetul pana in clasa a IX a cand cantaream 80 kg. Si de atunci a inceput lupta mea continua cu greutatea dar asta e o alta poveste. Revenind la copilarie, nimeni din cei din jurul meu nu au fost alarmati de luarea mea in greutate. "Las-o, mama, ca pofteste si ea, e si ea copil" etc. Nu acuz pe nimeni, si bunicii si parintii ma iubeau, pe timpul lor a fi un copil grasun era ok.

Acum insa nu mai e asa. Avem destula informatie sa stim ca nu este ok sa fii supraponderal. Nici adult, dar mai ales copil. Si cu toate astea, astazi la locul de joaca, m-am cutremurat sa vad atatia copii grasi. Le ieseau burticile prin bluze, picioare grase. Si nu vorbesc de bebelusi, vorbesc de copii de 2 pana pe la 10 ani. 

Asa ca va rog din tot sufletul nu va mai scapati copiii in borcanul cu dulciuri, in castronul cu paste, in codrii de paine si in orice exces de orice fel.
Sunt si voi ramane propovaduitoarea unui stil alimentar sanatos pentru fetele mele. Si sper sa le feresc de tentatiile de la gradinita, scoala si alte locuri unde copiii consuma alimente procesate, pline de zahar, grasimi si Euri. Sunt constienta ca nu vor putea trai intro bula fara sa se atinga de ele, dar voi incerca sa le invat pe fetele mele ce inseamna mancare sanatoasa. Cat de cat sanatoasa.

Nu zic ca toti trebuie sa fim la fel dar, va rog, limitati-le accesul/cantitatea la/de dulciuri si fainoase consumate. Sunt copii si sunt nevinovati si ei sunt viitorul.
Va multumesc.

Daca primul e racit, raceste si al doilea

Cel putin asa ni s-a intamplat noua pana acum in cele doua ocazii de raceala ale copilei nr. 1. 

Prima data, acum 2 luni, febra nr 1, la un interval de 3 zile, febra si nr.2. Atunci am fost si in dubii daca nu cumva e febra de la vaccinul de 6 luni. Bine, febra micuta, 38.4...nu le-am administrat nimic. M-a si ajutat Dumnezeu dar pana acum la 2 ani si 7 luni, i-am dat o singura data Nurofen ca avea 39.9 temperatura luata in ureche. Eu sunt cam impotriva abuzului de medicamente.

Acum, fie-mea mare are muci de vreo trei zile. Ieri m-a lovit si pe mine dar doar o racaiala in gat si azi noapte a prins si bebelina mucii. La ea sunt fantana. 

Asa ca eu nu stiu cum e asta cu anticorpii, cu alaptarea ca la noi nu merge. Le prinde pe toate ale sora-sii. Oricum ar fi, a venit toamna cu virusii ei cu tot! De-abia incepe distractia :)

Nu mi-e frica de Bau Bau!

"I-auzi, ce se aude? Cine e/cine bate la geam? Pleaca, Bau Bau-le de aici ca I e cuminte!" Cam asa e monologul lu maica-mea. De fiecare data cand fie-mea mare face vreo "prostie". De fiecare data ii spun sa o lase in pace cu Bau Bau-l, ii spun lu fie-mea ca mamaie glumeste, ca nu exista niciun Bau Bau. Habar n-am daca are vreun efect asupra fie-mii ce ii zic eu ca asupra maica-mii sigur n-are. "Lasa ca stiu eu ce fac! Si voua (mie si lu sorumea) va faceam la fel! Tu parca nu te speriai dar lu soru-ta ii era frica!" Minunat! Probabil ca asta era idealul, frica=copil cuminte. Doar denumirea difera. Ala de il pomeneau in copilaria mea se numea Piciorongila si locuia in beci. Pe soru-mea am auzit-o cu alta denumire, Caraconcea. Tare! Ca si ea o sperie pe fie-mea cu din astea. Sper ca doar ea, fie-mea, sa fie desteapta si sa ma asculte pe mine. Nu pare speriata, ce-i drept dar Dumnezeu stie ce o fi in capul ei. 

Il diversificam ca sa-l ingrasam

Da, e un mit. Multi pediatri inca recomanda sa incepi diversificarea mai devreme daca ai un bebe slabut. Ale mele au fost amandoua bebi slabuti. Si nu, nu le-a adus sute de grame in plus diversificarea. Voi elimina din start cazul lui I. Ea nu a mancat mai deloc "mancare" pana pe la 10 luni. Dar asta mica e altceva. E copilul care mananca exemplar. De la prima lingurita data la 5 luni jumatate si pana acum, aproape de 8 luni, nu am avut nicio problema cu ea. In afara de episodul de constipatie de la inceput. Adica mananca, nene! Sparge, stinge, linge blidu'...cum vreti sa-i spuneti. Mananca cu pofta trei mese de diversificata pe zi. Ca la carte. Dar de ingrasat are acelasi ritm ca si pe alaptare exclusiva. Ea(si asa facea si soru-sa, dar atunci nu mi-am dat seama) sunt genul de bebei care iau putin in greutate dar constant. Adica in primele luni cand altii iau minim 500 de grame pe luna, la ele 500 era maxim. La pitica mea de exemplu asta e norma 400-500g pe luna. Asta e ritmul ei. Incet, dar sigur.

Asadar nu cred ca diversificarea ajuta la ingrasat. Oricum se spune ca laptele matern are mai multi nutrienti. Si lapte, Slava Domnului, este. Daca vrei. Dar da, sunt de acord ca trebuie sa diversifici copilul, nu sa il lasi pana la 2 ani pe lapte matern exclusiv.

Iubirea nu este neconditionata, cu o exceptie

Da, da, chiar asa e. Cred ca exceptia o ghiciti cu totii, este vorba de dragostea parintilor pentru copiii lor si a copiilor pentru parintii lor. Eu aici ma refer la oameni zdraveni la cap, nu la indivizi care nu-si vorbesc cu anii, se bat sau se omoara. Am testat asta cu neconditionatul pe pielea mea, o data din postura de copil si am vazut ca oricate magarii mi-ar face ai mei, tot ii iert in secunda doi. Sau invers, adica ei ma iarta in secunda doi. Apoi din postura de parinte, fetele mele sunt fetele mele, orice ar face :). Si vad si la fie-mea mare ca poate nu sunt eu prea funny si nu prea ma joc cu ea dar ea ma iubeste. Neconditionat.

In schimb, pe ceilalti ii iubeste mai mult sau mai putin in functie de timpul pe care i-l aloca, in functie de atentie, de jocurile pe care i le ofera. Asta conteaza pentru ea in momentul asta. Joaca. Nu cat de bine i-ai gatit, sau ca i-ai cumparat nu stiu ce.

La fel cum si noi, adultii, iubim in functie de ce avem nevoie. De exemplu, ne alegem partenerul de viata deoarece un cumul de trasaturi ale acestuia ne face fericiti. Sau vrem sa simtim stabilitate(financiara, sentimentala). Oricum ar fi, iubirea asta nu e neconditionata. Se poate distruge. Cu o vorba sau mai multe, cu un fapt sau mai multe. E foarte sensibila si delicata. Asa ca trebuie sa avem grija de ea si sa oferim oamenilor de langa noi exact ce au ei nevoie. Unii zic ca sa oferi dragoste, ca sa primesti dragoste. E prea general. La nivel tangibil, trebuie sa le oferi ce au nevoie. Oare e greu?

Zoo Sibiu

Suna penibil titlul, stiu, dar scriu din vacanta si ma cam grabesc pana nu mi se trezeste fie-mea mare. Care si-a gasit o partenera de joaca aici la pensiune si vrea numai cu ea la locul de joaca.

Azi de dimineata am fost la Gradina Zoologica din Sibiu. Care nu este ea la fel de mare si ingrijita ca cea din Munchen (asta e cam singura mai rasarita cu care pot sa o compar), dar e mult, mult mai ok decat bataia de joc numita gradina zoologica din Craiova. Nu sunt foarte multe animale dar totusi gasesti lei, jaguari, tigri, zebre, bizoni, rinoceri, maimute, camile, lupi. Par bine ingrijite si au spatii destul mari la dispozitie. Ce a incantat-o maxim pe Ioana au fost pitonul (sarpele maaare ssss), anaconda si o pereche de lemuri simpatici foc.

Una peste alta se merita sa te duci cu copilul. E si un lac cu rate unde poti inchiria hidrobicicleta. E aer curat si sunt alei umbrite. Intrarea nu e deloc mult, e 3 lei pentru adulti si 2 lei pentru copiii peste 3 ani, pentru cei sub 3 ani e gratis. 

Asa ca daca sunteti prin zona si sunteti in cautare de idei de petrecere a timpului liber cu copiii, Zoo Sibiu e o optiune chiar ok.

Constipatia la inceputul diversificarii

Suna destul de banal titlul asta. Dar ma cam apucasera transpiratiile acum doua zile ca mi se constipase bebelina. Evenimentul asta a venit tocmai cand eram super entuziasta ca mananca si ca nu mai aveam problemele pe care le avusesem cu Ioana. Si m-am desumflat de tot cand am vazut-o ca doua zile nu a avut deloc scaun si ca se chinuia sa faca. I-am facut masaj pe burtica, gimnastica picioruselor, i-am dat para, piersica, pruna si nimic.

Inainte sa continui povestea, haideti sa va spun ce ar trebui facut in cazuri de constipatie (din ce am citit si am citit mult si pe siteuri romanesti si americane):

- in primul rand, constipatia se regleaza din alimentatie - fructe care incep cu litera P: para, piersica, pruna, papaya; legume  ca dovlecelul, cartoful dulce( la asta sunt reticenta deoarece noi cu el am inceput diversificarea si mi s-a constipat); multe lichide; cereale pentru bebelusi pe baza de ovaz, orz si secara; de evitat morcovii fierti, bananele si cerealele din orez;

- masajul burticii in sensul acelor de ceasornic. Se pune copilul cu fata in sus si se incepe din stanga sus(stanga noastra) spre dreapta sus apoi dreapta jos ( dreapta noastra) - asta ar fi traseul bolului alimentar prin colon si astfel ajuti copilul la defecatie;

- gimnastica: bicicleta cu piciorusele sau ii flexezi piciorusele pana pe burtica talpile apropiate, si misti piciorusele cand dreapta, cand stanga. Asta ar ajuta bolul alimentar sa se deplaseze in colon.

- cand toate de sus nu merg si vezi copilul nefericit, plans si agitat, baga supozior cu glicerina.

Eram impotriva supozitorului. Rau de tot. La Ioana am avut acum cateva luni un episod de constipatie si pe ea am rezolvat-o exclusiv din alimentatie, nu am bagat supozitor. Dar ea scotea afara bilute ca si kk de oaie, se chinuia dar le scotea. Elena se chinuia dar nu reusea sa scoata biloiul format la fundulet. Si dupa ce am citit mult si in cele din urma am dat si peste un articol pe siteul dr Sears (unul din parintii attachment parentingului) care incuraja "ajutarea" cu supozitor a copilului sa elimine acel dop, am zis "gata, barbate, fugi la farmacie si cumpara supozitoare cu glicerina pentru copii".
Si apoi a inceput distractia. Am taiat o biluta din supozitor si am introdus-o in anus. Auzisem ca se topeste instant. Ei ash! Ii tot iesea intreaga din fund. O bagam iar, ii tineam piciorusele stranse ca sa se topeasca glicerina. Ma rog, nu vreau sa mai intru in detalii "maronii", ideea e ca pana dimineata i-au iesit toate bilutele(si erau muulte) si apoi ziua urmatoare i s-a reglat consistenta scaunului. Era ok. Acum e problema uneori cu culoarea lor. Nu toate, dar unele scaune sunt verde inchis. S-o regla si asta. Dar constipatia am rezolvat-o. Si acum ne vom mentine pe linia de plutire prin alimentatie.
P.S. Vreau sa mai spun doua lucruri foarte, foarte importante:
1. Constipatie inseamna eliminarea cu greutate a unui scaun tare, faramicios. Nu este vorba de constipatie daca nu defecheaza zilnic copilul. Daca dupa doua zile de ex. iese afara normalca si consistenta, atunci nu e constipat.
2. Bebele alaptat exclusiv nu este constipat nici daca nu iese afara 10 zile. E perfect normal sa iasa si mai rar. Elena mea a fost asa, nu iesea zilnic afara. Maximul a fost de 8 zile. Dar atunci cand a iesit afara, scaunul era normal ca si consistenta. 

Si acum TREBUIE sa...

"Si acum trebuie sa...". O auzi mereu. Vine de obicei completata de expresii ca "faceti si voi un copil" sau "sa ii faceti un fratior/surioara micutei/micutului". Asta din urma ma doboara. De ce trebuie neaparat ca daca ai o fetita in batatura urmatorul copil sa fie un baietel si invers. Care-i faza cu perechea asta ca eu nu inteleg? Ca doar nu se casatoresc unu cu altu. Chiar nu inteleg. Eu am doua fete si exact asta mi-am dorit sa am. Dar in sarcina a doua nu de putine ori vedeam asa un fel de tristete pe fetele interlocutorilor mei cand le spuneam ca o sa am tot o fata. Parca le era mila de mine. N-am inteles de ce. Nu mi-am dorit niciodata sa am "o pereche". Asa cum sunt oameni care nu isi doresc copii deloc sau sunt oameni care nu vor decat un copil sau oameni care nu vor sa se casatoreasca. Avem asa o mentalitate ciudata noi oamenii. Ni se pare ca acel cineva care sare peste oricare din etapele "relatie-casatorie-copil-doi copii(aici clar primeaza Sfanta Pereche fata-baiat)" nu e in randul lumii adica nu e fericit. Asa cum suntem noi, nu? Ca noi suntem fericiti, avem sot/sotie, copii, purcel si catel. Nu ne gandim niciodata ca poate unii oameni sunt fericiti altcumva decat noi. Nuuu, clar ala nu e fericit! Parca ne e teama sa nu fie cumva mai fericit ca noi. Parca fericirea ar avea grade de comparatie. Nu stiu, stiu doar ca si eu ma surprind mai mereu intreband de unul sau alta daca s-a casatorit, daca mai face alt copil. Devenim oare asa de orbi la diversitatea umana incat vrem ca totii sa intram in normele general acceptate? Suntem atat de inregimentati in gandire? E mare pacat.

Diversificarea, un succes

Mereu mi-am dorit sa am un bebelus mancacios. Si din cauza asta am si suferit serios cand prima mea fetita, iubita mea I, nu a fost deloc asa. Ba chiar primele 4 luni de diversificare, adica intre 6 si 10 luni, aruncam intro veselie legumele, carnea si orice incercare de masa de pranz. Cu fructele si iaurtul am avut succes, i-au placut, dar legumele si carnea au fost si au ramas si astazi chinul suprem. Carnea a inceput sa ii placa de pe la 2 ani dar nu vrea mereu. Ea la inceput nu deschidea gura. Am renuntat la lingurita, am incercat cu degetul, nimic, intorcea capul si tinea buzele stranse.

Asa ca eram foarte linistita si sigura ca si a doua mea fetita, frumoasa si buna E, va fi exact la fel. Dar nah, ca nu e asa! Si de trei zile de cand am inceput diversificarea inca nu mi-am revenit din soc. Si din entuziasm. Mananca! Dar ce spun eu mananca, ea chiar devoreaza. Deschide gura larg la lingurita cu legume, mananca banane si piersici direct din mana mea ( un fel de "baby led weaning"). Sunt fericita! In sfarsit, diversificarea este si pentru mine o bucurie!

Inca o data mi se confirma faptul ca nu exista doi copii la fel.

Pentru ca

Pentru ca fetele mele merita un spatiu doar al lor. Si pentru ca si eu merit un spatiu pentru mine. Si unde sunt ele ma simt si eu bine.