Mereu mi-am dorit sa am un bebelus mancacios. Si din cauza asta am si suferit serios cand prima mea fetita, iubita mea I, nu a fost deloc asa. Ba chiar primele 4 luni de diversificare, adica intre 6 si 10 luni, aruncam intro veselie legumele, carnea si orice incercare de masa de pranz. Cu fructele si iaurtul am avut succes, i-au placut, dar legumele si carnea au fost si au ramas si astazi chinul suprem. Carnea a inceput sa ii placa de pe la 2 ani dar nu vrea mereu. Ea la inceput nu deschidea gura. Am renuntat la lingurita, am incercat cu degetul, nimic, intorcea capul si tinea buzele stranse.
Asa ca eram foarte linistita si sigura ca si a doua mea fetita, frumoasa si buna E, va fi exact la fel. Dar nah, ca nu e asa! Si de trei zile de cand am inceput diversificarea inca nu mi-am revenit din soc. Si din entuziasm. Mananca! Dar ce spun eu mananca, ea chiar devoreaza. Deschide gura larg la lingurita cu legume, mananca banane si piersici direct din mana mea ( un fel de "baby led weaning"). Sunt fericita! In sfarsit, diversificarea este si pentru mine o bucurie!
Inca o data mi se confirma faptul ca nu exista doi copii la fel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu